Abordez aici subiectul meu preferat (obsesia mea) privind comunicarea.
Probabil că, înainte de a începe citirea textului în engleză,
ar fi bună clarificarea unor termeni din text,
pe care am făcut-o în romanește, mai jos în pagină.
Who said the limits of my language are the limits of my world?
The limits of my language mean the limits of my world.
Ludwig Josef Johann Wittgenstein published only one book in his lifetime, the Logico-Tractatus Philosophicus.
It is a short book written in an unusual style. There are no paragraphs.
Wittgenstein understood that a language contains walls.
Speaking a language restricts your thought and your mind to a specific format.
Any given language is created to express the reality of a specific land /country.
Thats why Inuits have so many words about snow and people living in a dessert have probably none.
How you can explain snow to someone that has never seen and doesnt have a word for that?
you describe it as cold water? as water that looks like stone?
whatever you do it will not be able to express to the other person the reality correctly.
Language limits you.
Imagine that Mohammed/Muhammad had actually had seen God.
A great vision of God in all his glory.
How he can express that in a language of tribes who live in the desert.
People who their every day dictionary contain words of war, and courage, and riches and love, and division etc.
Inevitably Coran becomes a book that has a lot to do with wars,
the opposite of war and division which is Peace and Unity,
Muhammad if he was born few centuries later
he would express everything in a more sophisticated way
like Avicenna did.
(Avicenna memorized the Quran by the age of ten)(He was a Hafiz)
They were simple people who needed to believe in something they could understand.
The same with all religions or philosophies.
Language is restricting them so much.
That 2 religions that actually speak about the same God
they cannot recognise each other as translations of the same thing.
🔵quora.com/What-did-Ludwig-Wittgenstein-mean-by-the-limits-of-my-language-are-the-limits-of-my-world
Wittgenstein held this intriguing, and insightful, disposition
that all (or most) philosophical problems arise because of limitations in communication,
and by variability in the semantic meaning of words that occurs naturally between different people.
When I attempt to communicate an idea to another person,
the reliable transmission of this idea is constrained by:
Here is a marvelous video that delves into the crux of what Wittgenstein was drawing our attention to,
and even elaborates further on his later works pertaining to language and communication.
youtube.com/watch?v=pQ33gAyhg2c
quora.com/What-did-Ludwig-Wittgenstein-mean-when-he-said-all-I-know-is-what-I-have-words-for
In Tractatus Logico Philosophicus, Wittgenstein
has tried to assert this pretty interesting isomorphic relationship between
the ‘structure of world’, ‘the structure of thought’ and ‘the structure of language’.
He starts of with first and then makes his way towards the third, that is the ‘structure of language’
which is basically what Wittgenstein is thought to be all about,
sort of positing the need of a clarified
and a well analysed language when concerned with philosophical problems.
It is important to understand that
the ‘structure’ that’s been talked of in this tri relational set up is logical in nature.
He says that the basic aim of philosophy should be centred around bringing out this logical structure.
Now, TLP is quite a cryptic sort of work.
It needs plenty of reads and re reads to get somewhere.
I am going to summarize it in a very loose sort of way
so that you can get a basic idea as to what he meant by ‘limits of language’.
‘World’ is totality of facts in a logical space.
( Fact being an event which renders a propositon true or false, proposition being any statement).
Logical picture of a fact is ‘Thought’.
( Thought is the content of a proposition).
Totality of propositions is ‘Language’.
Language is like a scale,
a sort of metaphorical ladder to reality
because language is totality of ‘propositions’,
content of these propositions is ‘thought’
which is the logical picture of ‘fact’
and totality of which is the ‘world’.
So, limits of my language are limits of my thoughts
which ultimately defines a limit to the world as I subjectively know it.
quora.com/What-did-Wittgenstein-mean-by-limits-of-language
În matematică izomorfismul se referă la:
"Două structuri algebrice între care se poate stabili un izomorfism se numesc izomorfe.
Două structuri izomorfe sunt intuitiv vorbind una și aceeași structură algebrică,
construită pe mulțimi diferite.
Ca urmare, două structuri algebrice izomorfe au aceleași proprietăți intrinseci:
orice proprietate a elementelor primei structuri
se transpune pe cea de-a doua
prin izomorfismul stabilit."
În societatea omenească eu văd izomorfismul astfel:
Două structuri sociale situate în condiții geografice foarte diferite (continente diferite?),
mai precis două popoare cu culturi atât de diferite,
încât apare ca improbabilă orice relație nonconflictuală între ele.
Exceptând precizările (probabil nenecesare) de până acum,
ambele popoare au un sistem politic (obligatoriu) cu structuri ierrarhice similare.
De asemenea au (obligatoriu) un sistem religios.
Au un sistem de apărare (obligatoriu), pentru intern și pentru extern.
Și în ultimă instanță, au nuclee sociale numite "familie."
Avem deci structuri organizaționale identice la popoare diferite.
Deci "izo" adică egal. și "morfism" adică formă.
Semantică (= semnificație, înțeles)
Putem vorbi despre semantica textelor, semantica propozițională, semantica lexicală și semantica discursivă.
De exemplu, semantica discursivă studiază cum se exprimă diverse persoane angrenate într-un dialog sau o dispută.
De asemenea semantica lexicală studiază semnificația cuvintelor.
Semnificația cognitivă se ocupă de relația dintre limbă și gândire,
mai exact despre înțelegerea exprimării din reconstrucția ei
prin reprezentările din mintea persoanelor implicate într-un dialog sau o dispută.
Imediat vine ca o urmare logică, semnificația informațională și pragmatică.
Bineânțeles că în logică și în informatică apare și semantica formală sau semantica limbajului de programare,
care ajung deja pe un teren mai sigur, susținute fiind de exactitatea matematicii.
Câteva vorbe despre Ludwig Josef Johann Wittgenstein.
S-a născut austriac, într-o familie de jidani bogați (aveau 7 piane în palatul familial),
și a murit american la vârsta de 62 de ani, de un cancer de prostată.
Trei din cei cinci frați ai săi au fost sinucigași,
iar el de asemenea a avut tentative de sinucidere.
A fost îngropat în rit catolic,
dar el era în fapt, agnostic.
Se pare că în copilărie a fost coleg cu Hitler la aceeași școală.
Ca mulți alți indivizi care au creat capodopere,
acest individ avea și el probleme serioase la mansardă,
a fost homosexual, depresiv, bâlbâit și foarte nervos.
A lucrat un timp ca învățător.
În aceea vreme se pare că era acceptată pedeapsa corporală în școli.
Îi urechea pe elevi așa de tare că le sângerau urechile.
A fugit din localitate și s-a ascuns,
dar un judecator l-a trimis la psihiatru,
deoarece l-a pocnit așa de zdravăn pe un elev în cap,
încât respectivul a leșinat.
A scris doar două cărți,
"Tractatus Logico-Philosophicus" și "Philosophical Investigations"
dar numai prima (a scris-o în Skjolden, Norvegia) a fost publicată în timpul vieții lui.
De altfel datorită acestei lucrări și-a obținut doctoratul,
deși el nu avea nivelul academic necesar.
Se pare că Wittgenstein a apreciat cartea "Sex and Character",
scrisă de un filozof austriac (Otto Weininger un alt filozof sinucigaș și el),
în care acela scria că :
"Love and sexual desire stand in contradiction,
and love between a woman and a man is therefore doomed to misery or immorality.
The only life worth living is the spiritual one."
În ciuda informațiilor de până aici despre Wittgenstein,
filozofia lui este foarte apreciată.
Deși nu am citit încă lucrările lui,
și potrivit obiceiului că:
"Clasicii nu se mai citesc, ci doar se citează.",
eu totuși rezonez cu anumite idei din Wittgenstein.
.. .. ..
n.b.:
Ludwig Josef Johann Wittgenstein, se pronunță în felul următor:
Ludvih Iosef Iohan Vitgănștain.
Ă ă Â â Î î Ș ș Ț ț